Uneori, \\ Sunt, \\ În eterna căutare de iluzoriu \\ Din necesitatea, \\ De a-ți înșira un monolog de gânduri, \\ Iubindu-te doar pentru ca mă asculți \\ Nu pentru că m-ai cunoaște, \\ Înțelege, răbda sau iubi… \\ Nu pentru ieri sau pentru mâine, \\ Nu pentru greșeli sau fapte bune, \\ Nu pentru ce ești, ce sunt, ce suntem, \\ Nu pentru noi, nici pentru alții. \\ Nu! Pentru MINE, \\ ACUM! \\ Aș putea vorbi cu un bolovan, \\ Aș putea șopti vântului, \\ Aș putea plânge îmbrățișând un copac, \\ Sau aș putea să urlu în ploaie. \\ Fără căldura tăcută a ascultării tale, \\ Fără liniștea cuvintelor ce curg nejudecate, \\ Fără deplina încredere în buzele-ți ferecate, \\ Fără a mă auzi doar pe mine, lângă tine, \\ Rămân, \\ În eterna căutare de iluzoriu…

Andrei Bădoiu, Evionnaz, septembrie 2015