Cuplu
Stimată domnișoară Viviana,
Cu tristețe vă anunț prin prezenta că intenționez să vă dau în judecată pentru furt calificat. Acum exact o săptămână, în trenul București–Baia Mare, ziua în amiaza mare, în legănat de tren mi-ați furat sufletul.
Am simțit mâna invizibilă și dogoritoare ce mi s-a vârât în piept la primul zâmbet al domniei voastre, când neștiutorul de mine m-am oferit să vă ajut cu bagajul în compartimentul de sus. N-am luat în seamă căldura resimțită, dând vina pe fiarele încinse între care ne aflam. Aș fi avut timp să mă dumiresc, să mă retrag, să îmi fac vânt, dar ah, nenorocitul, nesesizând intrusul, v-am invitat la o limonadă în vagonul restaurant. Când ați fost de acord să mă însoțiți, soarta mi-a fost pecetluită, mâna fiind în jurul obiectului incriminat. În timp ce pe mine căldura mă invada, dumneavoastră ați continuat netulburată povestea șederii la mătușa din capitală, împreună cu verișoarele din Craiova, netrădând o secundă că îmi veți fi călăul. La fiecare zâmbet, mâna strângea, căldura mă lua.
Pe la Brașov am realizat că nici soarele, nici fiarele nu erau făptașul și am încercat să caut vinovatul în altă parte. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, m-am uitat în jos, dar ați râs și am uitat de orice căutare, am uitat că mi-era rău de cald sau cald de rău, am uitat unde merg și cine sunt. Acela a fost momentul când s-a petrecut nenorocirea.
Fiind un om serios v-am anunțat în legătură cu furtul comis imediat. N-am fost în stare atunci să vă cer explicații, să vă implor să nu mă nenorociți, să vă rog în genunchi să-mi dați sufletul înapoi. Erați convinsă că făptașul nu se află în tren și nu ați catadicsit decât într-un final să îmi dați adresa, după ce ați coborât la Cluj. De pe peron mi-ați urat călătorie plăcută în continuare, reamintindu-mi să vă anunț când depistez făptașul.
Apoi mi-ați zâmbit. Ah, câtă cruzime într-un zâmbet!
Vă asigur că consecințele acestui furt sunt grave: dincolo de nopți nedormite și întâlniri de afaceri pierdute pentru că nu știu unde sunt sau pe ce timp, dincolo de nopți ce trec ca zilele sau zile ce se comportă ca niște nopți deoarece închid ochii ca să derulez furtul în detaliu, vreau numai un lucru: să simt căldura din nou.
Dacă considerați de cuviință să-mi dați sufletul înapoi, vă voi fi recunoscător toată viața. Iar dacă considerați că în mâinile dumneavoastră îi șade mai bine, că îl veți alinta cu sărutări și mângâieri și îl veți proteja de frig, renunț la orice intenție de proces spre binele lui, consolându-mă cu fericirea dumneavoastră.
Al dumneavoastră pierdut, Valeriu Ipătescu
Stimate domn,
Încep prin a vă mărturisi sincerele mele îngrijorări cu privire la furtul comis. Vă asigur de tot suportul meu în căutarea „infractorului“ și în pedepsirea lui după merit. Totodată, vă felicit pentru perspicacitatea de care ați dat dovadă: ați simțit că sunteți furat, eu habar n-am avut.
Ajunsă în sânul familiei, am povestit săptămânile petrecute la mătușa în București, am împărțit pe rând mamei, tatălui și surorii mele salutările, îmbrățișările și pupăturile mătușii, verișoarelor și cunoștințelor din capitală. Doar când mi-am pus capul pe pernă și am închis ochii am sesizat că am omis să menționez călătoria înapoi spre casă, cu domnul care m-a apărat de propriul meu bagaj ce se arăta dornic să-mi sară în cap, domnul vrăjitor care a transformat orele unei lungi călătorii cu trenul într-una de câteva minute. Am sărit din pat plângând și am dat fuga la mama în odaie. Nu i-am ascuns mamei nimic niciodată, iar acum uitasem să-i spun că am fost furată, furată de timp, inimă și memorie. Mama a ascultat, m-a pupat pe frunte și m-a dus de mână înapoi la culcare. Când a tras ușa după ea, mama zâmbea. Ah, câtă știință într-un zâmbet!
Stimate domn, după cum vedeți, ambii suntem victimele unui furt. Cât despre făptaș, eu bănuiesc că n-ar fi doar unul:
- Mătușa va primi din partea mea o scrisoare cu o singură întrebare: de ce m-a suit pe tren, trimițându-mă acasă cu două zile mai repede fără știrea alor mei, pe care i-a informat de sosirea mea telefonându-le din gară, înainte de plecarea trenului?
- Vânzătoarea de bilete ar trebui chestionată în chestiunea furtului, căci ea ne-a vândut amândurora biletele în același compartiment de tren.
- Soarele ar merita o analiză mai aprofundată căci îl bănuiesc de valurile de căldură istovitoare ce ne-au doborât simțurile și anihilat orice senzori de alertă.
Înainte de a demara procesul, vă invit să vă gândiți bine la ce hotărâți: ambii suntem victime, putem deveni călăi sau izbăvitori.
Dacă v-ar ajuta procesul de gândire și dacă binevoiți, desigur, pentru a ridica orice bănuială ce stă deasupra mea, puteți să îmi faceți o vizită pentru a vă căuta sufletul prin bagajul meu. Poate l-ați plasat acolo din greșeală sau a sărit și ascuns printre hainele mele de frica căldurii, a mătușii sau a soartei.
Martor, Viviana Mailat
Maria-Georgeta Sabău, iulie 2014, Blaj