
Portret
Mă bucur și de umbră, Mă bucur și de soare, Sînt omul de sub copac.
Mă aflu într-o poziție, De stabilitate aparentă. Rădăcinile pe care stau Nu sînt ale mele.
Sînt leneșul clasic, Dar risc să mor de foame, Mi-a luat mult timp Să realizez Că acesta-i copac, nu pom.
Mă identific drept sămînță…
Andrei Badoiu, iulie 2003, Torino