Cuplu
Suntem ce ne înconjoară, \\ Făcuți și făcând ce vedem \\ Cu mintea și cu ochii \\ Suprafață de existență și expresie \\ Volatilă iluzie de eu, unic.
Trăim în cercuri, \\ Mari, mici, pe sau fără măsură, \\ Cercuri deformate sau perfecte, \\ Vizibile, palpabile sau vaporoase, \\ Vise în real sau prea real în vis…
Cercuri ne lasă, cercuri ne strâng, \\ Oameni și locuri și gânduri, \\ Și le deschidem, ne deschidem, \\ Ezitanți și totuși încrezători, \\ Uneori îndrăgostiți.
Ne învârtim în cercuri, \\ De gânduri, sentimente, trăiri, \\ Reciclare infinită cu nuanțe obsesive, \\ În căutarea miraculosului răspuns, \\ Inutil căutat în orizonturi limitate.
Imobili în spot-ul nostru confortabil, \\ Nu pe vreo scenă înaltă a societății, \\ Ci într-un șir infinit, cu alții, \\ Comparăm, judecăm, pedepsim, \\ Justificări ale fricilor și limitărilor noastre…
Ne mințim calculat, organizat, \\ Că umbrele sunt periculoase, \\ Că schimbarea ne dezechilibrează, \\ Că un cerc necerc ne-încearca, \\ Că prea multă deschidere diluează.
Îngrădiri, minți închise, cercuri vicioase, \\ Naturi slabe în lese ținute strâns, \\ Trăiri în iluzii, bule de speranțe false, \\ De ce? \\ Vă sfidez prin deschidere infinită!
Andrei Bădoiu, Lausanne, septembrie 2016