Să plîng, să trag zadar de nasu-mi înfundat, Cu ochii bulbucați și privirea pierdută, Contemplînd fără focus la nimic, Zăcînd între munți de șervețele, Dovada iritărilor interne și externe, Un instalator depășit de situație În încercarea de a opri scurgerea creierului de vată lichefiată… O trăire difuză, prelungă plutire bolnăvicioasă, Confuz amestec de nesomn, mîncare fadă și simțuri castrate, Preaplin de medicamente și sfaturi bine intenționate, Alergînd după speranța sinusurilor curate, O siluetă încovrigată de dureri de spate, Îmbibat de ceaiuri, prea-înducit de miere Și obosit, atît de obosit… În trăirea-mi febrilă totul devine ireal; Sunt o scurgere lentă, continuă, de neoprit Nedefinit și fără destinație, Un fel de balon pufos de lavă gelatinoasă Deși sătul, pe o pantă infinită, Condamnat la un singur scop deși cu ambiții multiple… Voi, cei sănătoși, nu vă mai holbați, Și mă lăsați mai bine singur cu mucii mei!
Andrei Badoiu, ianuarie 2014, Lausanne-Aigle
dar poezia nu se potriveste cu poza…
Horia Puscuta Sînt deschis la sugestii, Horia