Copil în cămașă de noapte
Tînăr fiind, și-înflăcărat De viață, dragoste și carte, Mă regăsesc acum pe un perete înrămat, Fixat în gîndurile-mi de departe.
Prin ce trăire dulce Eu am gustat copilăria, Ce amintiri aduce Potretu-mi, cu basca și cu ia.
Fu de ajuns o clipă De unica magie Pentru-a fixa în sticlă A mea copilărie.
Sunt eu, atunci, departe Și-aici, acum, tot eu În mînă țin aceeași carte Povestea unui zeu, Și-aș vrea-n povești de imortalitate Să mă întorc, atunci, departe. Să fiu iar eu…
Andrei Bădoiu, mai 2014, Lausanne