În leneveala-mi flască, Plictisul mă cuprinde, Nici de mă doare-n bască Nu-mi mai aduc aminte…
Prin clipe lungi scurg timpul, Sfârșitul e aproape; Se va opri și gândul, Când voi sări în noapte…
Nu vreau nimic! De ce nu înțelegi? Sunt gol, și plictisit, Nu-i timpul să m-alergi.
Contradictorii gânduri Golu-mi traversează, Citește printre rânduri, Oricum nu mai contează.
Pustiu de sentiment, Tu! M-ai ajuns din urmă… Al vieții element S-a stins ușor în umbră…
Andrei Badoiu, noiembrie, Lausanne – Evionnaz