Do you write?

Do you love to write? Do you love Acsinte’s photographs? Then combine them into one short story and let me know about it. I’d be more than happy to publish you here.

The only constraint is that your story has to end logically with one of Acsinte’s picture. Good luck!

Submit your tale

Ne învârtim în cercuri

2 imagini: portrete

Cuplu

Suntem ce ne înconjoară, \\ Făcuți și făcând ce vedem \\ Cu mintea și cu ochii \\ Suprafață de existență și expresie \\ Volatilă iluzie de eu, unic.

Trăim în cercuri, \\ Mari, mici, pe sau fără măsură, \\ Cercuri deformate sau perfecte, \\ Vizibile, palpabile sau vaporoase, \\ Vise în real sau prea real în vis…

Cercuri ne lasă, cercuri ne strâng, \\ Oameni și locuri și gânduri, \\ Și le deschidem, ne deschidem, \\ Ezitanți și totuși încrezători, \\ Uneori îndrăgostiți.

Ne învârtim în cercuri, \\ De gânduri, sentimente, trăiri, \\ Reciclare infinită cu nuanțe obsesive, \\ În căutarea miraculosului răspuns, \\ Inutil căutat în orizonturi limitate.

Imobili în spot-ul nostru confortabil, \\ Nu pe vreo scenă înaltă a societății, \\ Ci într-un șir infinit, cu alții, \\ Comparăm, judecăm, pedepsim, \\ Justificări ale fricilor și limitărilor noastre…

Ne mințim calculat, organizat, \\ Că umbrele sunt periculoase, \\ Că schimbarea ne dezechilibrează, \\ Că un cerc necerc ne-încearca, \\ Că prea multă deschidere diluează.

Îngrădiri, minți închise, cercuri vicioase, \\ Naturi slabe în lese ținute strâns, \\ Trăiri în iluzii, bule de speranțe false, \\ De ce? \\ Vă sfidez prin deschidere infinită!

Andrei Bădoiu, Lausanne, septembrie 2016

Cădere în revenire

Femeie

Femeie

M-am scăldat în lumina dimineții, \\ Răsărită dintre văi adânci, \\ Peste umerii giganților adormiți, \\ Aducătoare de lumină și viață, \\ Mângâiere aurie, difuzie graduală, \\ Timidă căldură întinsă, \\ Peste suprafețe reci, umede, \\ Sursă unică a profilurilor crenelate \\ Pe fundal de albastru paradisiac, \\ Tranziție magică între existențe, \\ Încă o iluzie fină, infantilă, \\ Preludiu al mărețului evident…

Între gânduri fugare, adormite, \\ Și câteva guri de aer rece, \\ Totul s-a terminat… \\ Am rămas golit, umilit, suspendat, Ca mereu în fața frumuseții brute, \\ Incapabil de rațiune, \\ Înmărmurit de viziune, \\ Orbit de inevitabil.

Mi-e dor!

Andrei Bădoiu, Lausanne-Evionnaz, septembrie 2016

Acolo între existență

2 imagini: portrete

2 imagini: portrete

Cu oboseală în oase \\ Și ochii îngreunați de somn, \\ Muzica unduind ușor \\ Pe conturile corpului meu, \\ Mă las purtat în legănare ușoară \\ Spre o nouă zi.

O geană de lumină \\ Pictează contururi de munți; \\ Pufoși nori gri decorează \\ Degrade-ul inversat, \\ De o finețe romantică.

Alergăm, necunoscuți adormiți, \\ Spre o axă de timp și spațiu \\ Contrastantă viselor noastre, \\ Care mocnesc; sfârșitu-i aproape…

Felinare și lumini diverse, \\ Rămășițele universului uman nocturn, \\ Se preling în aberații optic cosmice, \\ Absurd, din trecut întunecat, spre lumină…

Gonesc mecanic pe metal întins, rece, \\ Parcă plutind pe lacul calm, desăvârșit, \\ Căutând sursa, fir de viață și energie, \\ Izvor de lumină, din noapte…

Iar când ajung, nu te teme, \\ Până înțelegem cine suntem \\ Arcul soarelui deja l-am rotit, \\ Am împlinit vise, am trăit lumina, \\ Condensăm esența zilei, \\ Spre o nouă noapte.

Andrei Bădoiu, Lausanne-Bex, octombrie 2015

Exprimare incertă de trăiri certe

Tînără

Tînără

Uneori, \\ Sunt, \\ În eterna căutare de iluzoriu \\ Din necesitatea, \\ De a-ți înșira un monolog de gânduri, \\ Iubindu-te doar pentru ca mă asculți \\ Nu pentru că m-ai cunoaște, \\ Înțelege, răbda sau iubi… \\ Nu pentru ieri sau pentru mâine, \\ Nu pentru greșeli sau fapte bune, \\ Nu pentru ce ești, ce sunt, ce suntem, \\ Nu pentru noi, nici pentru alții. \\ Nu! Pentru MINE, \\ ACUM! \\ Aș putea vorbi cu un bolovan, \\ Aș putea șopti vântului, \\ Aș putea plânge îmbrățișând un copac, \\ Sau aș putea să urlu în ploaie. \\ Fără căldura tăcută a ascultării tale, \\ Fără liniștea cuvintelor ce curg nejudecate, \\ Fără deplina încredere în buzele-ți ferecate, \\ Fără a mă auzi doar pe mine, lângă tine, \\ Rămân, \\ În eterna căutare de iluzoriu…

Andrei Bădoiu, Evionnaz, septembrie 2015

Acolo vreau și eu

Femeie

Femeie

Apă și cer se ating \\ În depărtări infinite, \\ Se simt și se despart \\ În adâncul sentimentelor.

Spune-mi, \\ Există ceva mai frumos \\ Decât dragostea-mi \\ Să plouă în tine, \\ Să o simți pe piele, \\ Fină și rece sau, \\ În mari picături văratice?

Spune-mi, \\ Există ceva mai frumos \\ Decât dragostea-ți \\ Care se evaporă \\ Parfum din tine, \\ Să mă îmbie, să mă cuprindă, \\ Să mă întregească?

Apă și cer se iubesc \\ Mereu, ca-înotdeauna, \\ Ca niciodată…

Andrei Bădoiu, Vevey – Lausanne, septembrie 2015

Ploaieman

Cine știe?

Cine știe?

Plimb nori printre gânduri, \\ Supărări puține, care dor, \\ Iar de dor ce să mai vorbim, \\ Acolo plouă de demult…

Excursiile printre nostalgii, \\ Sunt ca plimbările matinale, vara, \\ Răcoritoare, dar înșelător, \\ Necesare, deși știi ce urmează.

Azi am potențial de tristeți, \\ Simt norii inimii plini, saturați, \\ Aștept rana fulgerătoare, \\ Să mă verse, \\ Să mă ușureze, \\ Să mă liniștească, \\ Să mă facă să uit, \\ Temporar…

Bădoiu Andrei, St. Maurice – Aigle, august 2015

Stai întru liniște

Miri

Miri

Muierea i se uita prea arar în ochi, nu-și proptea privirea într-a lui. Îi arăta omului supunere de vremuri vechi: respect — dar fără umilință, admirație fără interese, iubire fără pretenții de răsplată. Știa că echipa om-femeie nu e un negoț de priviri, ci un dialog de suflete.

Știa ea că dragostea arde până la os și străfulgeră, însă iubirea pune plante de leac pe răni și mâncare în blid și spune „nu contează“. Că dragostea te face năuc, însă iubirea te ține de mână și te ține treaz și îți spune „e bine așa, mergi pe drumul tău, eu voi fi mereu la doi pași în spate. Când o să cazi, dacă pot o să te prind, dacă nu, o să cazi pe moalele meu, nu-ți fie teamă“.

Femeia știa că bărbatul ei era verticala ei. Iar unei verticale îi urmărești, îi veghezi și protejezi înfigerea în pământ, nu avântarea la cer – de aia are grijă el. Și Dumnezeu. Știa ea că se poate trece peste orice prag ochi în ochi.

Dar numai inimă în inimă se pot trece vămile.

Anca Ciuciulin, București, iunie 2015

Buongiorno, Principessa!

Femeie

Femeie

El, de o frumusețe atroce, O privește bolnav de insistent, Convins de iminența Unei îndrăgostiri la prima vedere.

În mintea-i de copil rămas, Vise de dragoste în pastel romantic Sunt proiectate diafan Pe fundal confuz de nori roz.

Ea, fină, dulce, fermecătoare, Îl ignoră fără efort, conștientă. Remarcând jindu-i flămând Se exprimă cu un gest de-un deget Și prin cuvinte de netradus…

Badoiu Andrei, Lausanne, iunie 2015

4 I am

De buletin

De buletin

Explozie, șoc și durere! Tresar-năuntru-mi violent, Orbit de sunet aspru, brut, Melodie forțată de un volum indecent.

Se revoltă corp, Mă refuză minte, Și în criza generalizată Mă predau realității inevitabile.

Printre mușchi care ma somează violent, Și oase protestând dureros, Orbecăesc fragil și nesigur Sperând la un coșmar pervers.

Clanța rece confirmă durerea Scârțăitul realist alungă dubiile Îmi ascund ochii în creier Topit de explozia solară din spatele ușii.

Știind că nu-mi rămâne nici o șansă Trec prin penibilul matinal Un zombie caraghios, zic unii, Un clown îndurerat, zic eu…

Badoiu Andrei, mai 2015

Nu pleca!

Femeie

Femeie

De ce ai venit?

Sunt fără gânduri, fără suflu, împietrit de silueta-ți statuară.

Te văd și te aud doar pe tine, de parcă aura ta diafană eclipsează întregu-mi univers.

Aș vrea să te gust; ca o mușcătură dintr-un măr tare, dulce acrișor.

Pielea ta, adiere de vară, tortură a viselor mele, îmbată simțuri cu dorințe.

Îți culeg din ochi cuvintele de pe buze și mă pierd prea des în jocul nespus.

Ai oprit timpul în a mea inimă, mă sfârșesc în privirea-ți învingătoare.

Nu am nici o șansă…

De ce ai venit?

Badoiu Andrei, martie 2015, Bex-Montreux