The Dead Nation
Fragments of Parallel Lives
A documentary-essay, Țara moartă shows a collection of photographs from a small Romanian town in the 1930s and 1940s. The soundtrack, composed mostly of excerpts taken from the diary of a Jewish doctor from the same era, depicts what the photographs do not: the rising of antisemitism and eventually the harrowing depiction of the Romanian persecution of the Jews, a subject rarely talked in contemporary Romania.
[ Romania | 2017 | DCP | Black and White | 83′ ]
[ Re | inter ] views
Production company: | Hi Film |
Director-screenwriter-cinematographer: | Radu Jude |
Producer: | Ada Solomon |
Sound designer: | Dana Bunescu |
Editor: | Catalin Cristutiu |
Sales: | HiFilm, Bucharest (office@hifilm.ro) |
Minciuna, o crimă colectivă
9 dintre spectatorii celui mai recent film al lui Radu Jude spun ce au învățat din eseul documentar Țara moartă / The Dead Nation și cam de ce e musai să-l vedeți.
— Cristian Lupşa, Teodor Tiţă, Mihai Ghiduc, Cătălina Miciu, Anca Dănilă, Denisa Niţă, Karin Budrugeac, Dani Sandu, Corina Murafa
Muţenia şi urletul din „Ţară moartă“, filmul-documentar al lui Radu Jude
„Ţară moartă“ nu este un film de comentat, ci unul de văzut, pentru a putea înţelege atmosfera pe care Jude a creat-o prin alipirea celor trei elemente, pentru a putea înţelege simţirile oscilante la care este supus spectatorul la trecerea de la cuvintele citite din jurnalul lui Dorian la cântecele legionare autentice, la calitatea sonoră de atunci, totul cu desfăşurarea permanentă, pe ecran, a românilor de altă dată.
— Dana Mischie
Țara din afara cadrului
Cele mai importante întrebări pe care le pune, din punct de vedere cinematografice, sînt legate de ce se află dincolo de imagine (în afara cadrului), ce se află dincolo de text (dincolo de ceea ce se spune în mod oficial) și cum influențează ele ceea ce numim viață privată.
— Ancuța Proca
Cum nu ne pasă
E ceva acolo dincolo de oroarea războiului, e cevaul ăla care ne face pe noi și azi să nu ducem lupte care nu sunt ale noastre, să nu ne miște când oameni ca noi sunt discriminați, etnic sau în orice alt fel, e o nepăsare a noastră pe care, dacă nu o recunoaștem, nu avem cum s-o vindecăm. Pentru că nepăsarea nu se educă, se vindecă, precum boala. Că boală este. A fost întotdeauna. Și când era război, și azi, când nu mai este.
— Ana Barton
Jurnal din vremuri de prigoană
Nu e de mirare că astăzi ne confruntăm încă o dată cu probleme specifice anilor ’30 şi ’40, că vorbim despre un referendum pentru redefinirea familiei, în care o majoritate se chinuie să legifereze abuzul faţă de o minoritate[…] Prezentul ne arată că discuţia redeschisă de Radu Jude în Ţara moartă este nu numai extrem de actuală, ci şi cît se poate de necesară.
— Cezar Gheorghe
Regizorul Radu Jude: Să trăieşti înseamnă să te raportezi, într-o formă sau alta, la trecut
Regizorul Radu Jude, prezent luni seară la proiecţia celui mai recent proiect al său, eseul documentar ”Ţara moartă”, a vorbit celor prezenţi despre importanţa trecutului, despre realizarea acestui film şi despre fotografiile alese pentru a ilustra ”vieţi paralele” din perioada 1930 – 1940.
— Patricia Marinescu
The Dead Nation (2017) di Radu Jude
All’interno della sempre brillante cinematografia rumena contemporanea, […] The dead nation è probabilmente, a oggi, il film migliore di Radu Jude, quello che più osa linguisticamente, e al contempo quello che meglio approfondisce i documenti storici di cui è fatto, lasciando che la realtà del tempo emerga dai suoi lasciti, dai suoi documenti, dai suoi segnali di vita.
— Marco Romagna
The Dead Nation Film Review, Locarno 2017
The Dead Nation is a disarmingly simple idea, executed with a bold artistic flair that straddles experimental and more traditional documentary techniques; Jude has pulled off that rare feat of crafting a highly accessible but complex, ambiguous and significant work of cinematic art.
— Neil Young
Stripping Down Deceptions: Radu Jude and “The Dead Nation”
The Dead Nation is not a film about showing something that was buried, it is about burying something that was shown. I was told that the photographs of Costică Acsinte are very popular in the perception of a rosy view of the Romanian past. Their aesthetic purity and innocence is radically questioned by the film.
— Patrick Holzapfel
Țara nu chiar atât de moartă
S-au scris deja zeci de cărți, s-a făcut un raport al unei comisii prezidențiale, s-au făcut filme și, cu toate astea, unii de prin subsoluri (și nu doar, ai fi suprins pe unde-i poți găsi) aleg uitarea sau reinterpretarea istoriei pe eternul calapod „românii nu pot greși“. Și, în timp ce uită, repetă aproape fără greșeală sloganele de dinaintea războiului, pe care, cumva, nu le-au uitat. Și înlocuiesc (nu întotdeauna) evreii cu homosexualii, migranții, arabii, țiganii, asistații sociali, tefeleii sau ce le mai pică la îndemână și la gură. Și tare mi-e teamă că, dacă li se va oferi ocazia, își vor aminti exact ce trebuie făcut ca să scape de toți ăștia care-i deranjează. Apoi, vor cere să se aștearnă iarăși uitarea.
— Mihai Ghiduc
de-clic(k) / atelier deschis. La judecata lui Jude
Egală cu sine, calmă, pur informativă („epistemică“, cum se spune azi), vocea autorului semnează, dar tot documentar, din actualitate însă, acest film, cu acest titlu fără rest, implacabil, insuportabil. Sper să iasă cu urlete și ca gemetele intolerantelor revelații despre intoleranță să se audă pînă departe. Prostia trebuie făcută calm, clinic, să doară. Adică să urle!
— Bogdan Ghiu
„Cei mai mulți dintre noi ar vota ca romii să fie expulzați“
„Mai degrabă mi-aș dori ca sunetele să fie considerate un fel de ramă pentru imagini, dar cum practica curentă într-un film presupune în general că un text rostit deasupra unei imagini comentează acea imagine, nu știu câtă lume vede lucrurile așa. Reacțiile unor critici de film și ale altor spectatori mă fac optimist totuși.“
— interviu de Cosmin Țupa
Şi românii au ucis, nu-i aşa?
După vizionarea acestui film – o experienţă dificilă şi tulburătoare –, orice om de bună credinţă nu mai poate nega existenţa Holocaustului românesc. Sunt crime de război sau în contextul acestuia pe care trebuie să le recunoaştem şi să ni le asumăm. Să nu uităm, însă, ceva şi mai grav: o vorbă care spune „Cine a ucis va mai ucide“.
— Doinel Tronaru
Ţara moartă şi lumea ideilor fără uniformă
Oricât ar părea de ciudat, în Ţara moartă, forma de rezistenţă la „spiritul de stup“ (deopotrivă fascist sau marxist) nu e nici abstractă şi nici exclusiv iudaică. Este „o afirmare a ideii de om“, ca în Lupta în jurul unui rug de Ştefan Zweig, o denunţare a lipsei de viaţă (de unde şi titlul documentarului-eseu) şi a abuzului de scheme. Nu doar din fascism, ci şi din marxismul instalat în România abuziv de tancurile sovietice, în august 1944.
— Marian Rădulescu
Țara morților mă-sii
Țara Moartă nu e un documentar. E mai degrabă un eseu. O serie de întrebări rostite pe jumătate. În funcție de locul pe care stai poate fi o formă ușoară de trolling, punct de pornire al unei discuții sau prilej de concluzii. Măcar pentru asta trebuie văzut. Pentru o discuție în plus. Ieși de la el mârâind: Țara morților mă-sii. Aici nimic nu e simplu vreodată.
— Teodor Tiță
În fața ta 23 august – invitat Radu Jude
Niciun om nu e o insulă
Filmul lui Jude nu caută vinovați. Parte din forța lui stă în asocierile pe care spectatorul le face singur între sunet și imagine, invitat să transforme vizionarea într-un proces reflexiv. În același timp, e un moment în care putem să contemplăm grotescul și absurdul unei societăți care a trecut în nici o decadă prin trei regimuri politice și s-a mutat dintr-o tabără în alta fără să clipească.
— Georgiana Mușat
Ţara Moartă – o metaforă politică mai zdrobitoare decît Clasa moartă
Ca şi Kantor mereu prezent pe scenă, inclusiv în Clasa Moartă, şi Radu Jude a ţinut să fie prezent în Ţara Moartă, dincolo de scenariu şi regie, şi prin vocea sa, nu doar ca un gest de “asumare foarte personală a întregului demers cinematografic”, cum observă criticul Ionuţ Mareş, ci mai ales pentru a feri confesiunile doctorului Emil Dorian de orice artificiu specific tehnicilor actoriceşti.
— Nina Tintar
One World Romania 2017: ”The Dead Nation”, by Radu Jude – Work in progress
The juxtaposing of the two sources, narrative and visual, is original and it has a strong impact and it opens a discussion about a historic period that very few things are known about and about which people rarely speak of. Following Aferim! and Inimi cicatrizate, this is the third time that Radu Jude digs deep asking questions about the past of our country.
— Dana Medar
Locarno 2017: The Dead Nation von Radu Jude
Man könnte die letzten drei Filme des Rumänen Radu Jude als eine Trilogie der vergrabenen Geschichte(n) bezeichnen. In Aferim!, Scarred Hearts und jetzt auch The Dead Nation hat das neue Goldkind des Rumänischen Kinos einen ganz individuellen Weg gefunden, um hinter die Mechanismen von Bildern zu schauen.
— Patrick Holzapfel